Chirurgia ortognatică este un termen care descrie proceduri chirurgicale care se realizează cu scopul de a plasa dinţii, oasele maxilarelor şi alte ţesuturi moi şi tari într-o poziţie anatomică îmbunătăţită. Ea poate fi necesară în deficienţe de dezvoltări anormale, malformaţii congenitale sau traumatisme.
Corectarea acestor deficienţe determină îmbunătăţirea funcţiilor (masticaţia, vorbirea, respiraţia, etc.) şi adesea îmbunătăţeşte estetica facială.
Există mai multe motive pentru care corectarea unei deficienţe maxilare cu ajutorul ortodonţiei şi chirurgiei este benefică. Unele dintre cele mai importante sunt prezentate mai jos:
► Atunci când doar tratamentul ortodontic nu este suficient – există situaţii în care problemele scheletice au condus la o poziţie a arcadelor care împiedică ortodonţia clasică să ajungă la rezultate funcţionale şi estetice satisfăcătoare.
► Pentru îmbunătăţirea funcţiei maxilarelor – orectarea malocluziei („muşcătura defectuoasă”) ajută mulţi pacienţi să aibă o masticaţie mai bună.
► Modificări în estetica facială – pozitionarea maxilarelor în poziţiile corecte de multe ori conduce la rezultate care îmbunătăţesc armonia facială.
► Îmbunătăţirea respiraţiei – în mod ocazional atunci când se intervine chirurgical asupra maxilarelor se îmbunătăţeşte respiraţia (acest tip de chirurgie poate fi de mare ajutor celor care suferă de dificultăţi de respiraţie în timpul somnului).
► Îmbunătăţirea vorbirii – corectarea maxilarelor sau dinţilor poziţionaţi incorect pot avea un impact pozitiv asupra deficienţelor de vorbire; chirurgia ortognatică poate ajuta la corectarea acestor deficienţe atunci când se combină cu o terapie specifică pentru corectarea vorbirii.
