În cazul abordării tratamentului ortodontic de tip FACE DRIVEN TREATMENT, Articulaţia Temporo-Mandibulară şi simptomatologia specifică acesteia joacă un rol important în viitorul tratament cu aparate dentare.
Articulaţia temporo-mandibulară reprezintă conexiunea dintre mandibulă şi osul temporal al craniului. Ea este situată în faţa urechii, de fiecare parte a capului. Extremitatea superioară rotundă a mandibulei pătrunde într-o cavitate din osul temporal, ambele elemente fiind acoperite cu un ţesut cartilaginos. Între ele se interpune un disc fibros, ce are rol de a amortiza şocul şi de a facilita mişcările articulare.
Cel mai frecvente simptome ale disfuncţiei temporo-mandibulare sunt:
► durerea, care apare în faţa urechii sau lângă aceasta, cu propagare spre obraz, tâmplă, gât, umăr.
► migrene, accentuate de mişcările de închidere-deschidere ale gurii şi de aerul rece (în timpul iernii sau chiar vara de aerul condiţionat).
► zgomote, cracmente nivelul articulaţiei.
► limitarea mişcărilor articulare: gura nu se poate deschide cu amplitudinea normală sau nu se poate deschide şi închide complet, iar mestecatul devine dureros.
► mai rar, pot apărea tinnitus (zgomot în ureche), ameţeli, senzaţia de ureche înfundată.
Dintre cauzele disfuncţiei ATM amintim:
► Bruxismul este termenul medical pentru ,,scrâşnirea dinţilor”, un contact forţat între dinţi, cu sau fără zgomot, care poate apărea ziua sau noaptea.
► Traumatismele, infecţiile locale sau, mai rar, tumorile, sunt alte cauze de afectare a articulaţiei temporo-mandibulare.
► Ocluzie dezechilibrată din cauza lipsurilor dentare, obturaţiilor sau lucrărilor incorect adaptate, asimetriilor dentare etc.
► Osteoartrită sau artrită reumatoidă
De obicei, disfuncţia temporo-mandibulară e cronică şi degenerativă. De aceea cu cât este mai repede diagnosticată, cu atât se poate trata mai bine. Orice dezechilibru la acest nivel poate declanşa o serie de afecţiuni asupra muşchilor din zona maxilarelor, a capului şi a gâtului.
Tratamentul în aceste cazuri depinde de gravitate şi implică fie doar modificări ale stilului de viaţă, precum şi terapie specială cu gutiere, fizioterapie, ortodonţie, tratament protetic, medicamentos sau chirurgical.
